Ce este molibdenul?

Molibdenul este un element esential, un co-factor pentru mai multe enzime. Este depozitat in principal in ficat, rinichi, splina, plamani, creier si muschi. Molibdenul este o parte a mai multor sisteme enzimatice. Aceste enzime sunt responsabile de descompunerea xantinei, hipoxantinei si sulfitului. De asemenea, acestea descompun si indeparteaza multi compusi nocivi. Capacitatea corpului de a stoca molibdenul variaza in functie de aport. Este afectat de cantitatea de cupru si sulfat din dieta.

Deoarece organismul are nevoie de acest element doar in cantitati mici si este abundent in multe alimente, deficienta de molibden este rara. Din acest motiv, de obicei, oamenii nu au nevoie de suplimente, cu exceptia anumitor situatii medicale.

Molibdenul – rol si beneficii

Molibdenul este un mineral esential care se gaseste in concentratii mari in leguminoase, cereale si organe. Acesta activeaza enzime care ajuta la descompunerea sulfitilor nocivi si la prevenirea acumularii toxinelor in organism. Situatiile in care oamenii obtin prea mult sau prea putin din acest mineral sunt extrem de rare, si ambele au fost legate de efecte adverse grave.

Deoarece molibdenul se gaseste in multe alimente obisnuite, de obicei aportul zilnic mediu depaseste cerintele. Atat timp cat mananci o dieta sanatoasa cu o varietate de alimente naturale, atunci molibdenul nu este un nutrient de care sa te preocupe.
 

Molibdenul este vital pentru multe procese din corp. Dupa ce ajunge in organism, acesta este absorbit in sange din stomac si intestin, apoi este transportat la ficat, rinichi si in alte zone. O parte din acest mineral este pastrata in ficat si rinichi, dar cea mai mare parte este transformata intr-un co-factor de molibden. Orice exces de molibden este apoi eliminat prin urina.

 

Molibdenul si procesele enzimatice

Activeaza patru enzime esentiale, care sunt molecule biologice care conduc reactii chimice in organism:

• Sulfit oxidaza: transforma sulfitul in sulfat, prevenind acumularea de sulfiti periculosi in corp;
• Aldehida oxidaza: descompune aldehide, care pot fi toxice pentru organism (de asemenea, ajuta ficatul sa descompuna alcoolul si unele medicamente, precum cele utilizate in terapia cancerului);
• Xantina oxidaza: transforma xantina in acid uric (aceasta reactie ajuta la descompunerea nucleotidelor, blocurile de ADN, atunci cand nu mai sunt necesare si acestea pot fi apoi excretate in urina);
• Componenta mitocondriala de reducere a amidoximului (mARC): functia acestei enzime nu este pe deplin inteleasa, dar se crede ca inlatura produsele secundare toxice ale metabolismului.