Cand vorbim despre silimarina, ne referim de fapt la un complex de flavonoide extras din semintele de armurariu, Sylibum marianum, planta cunoscuta sub numele de „ciulinul laptelui”, sau „ciulinul Mariei”. Armurariul este o planta erbacee care apartine familiei Asteraceae. Aceasta poate creste pana la zece metri inaltime si are flori rosii si violete. Planta este nativa din sudul Europei, sudul Rusiei, din Asia Mica si din Africa de Nord. A fost de asemenea naturalizata in America de Nord si de Sud. Planta este o cultura anuala sau bianuala, care se dezvolta intr-un mediu calduros si insorit. Fructele se recolteaza numai la maturitate, pentru ca atunci contin derivati flavonoidici (silibina, silidianina, silicristina).
 

---

 

Ce este silimarina

 

Silimarina se afla in topul remediilor medicinale din lume. Eficienta silimarinei este o consecinta a principiilor bioflavonoidice, proprietatilor antioxidante, proprietatilor detoxifiante si actiunii hepatoprotectoare (ficatul este unul dintre cele mai solicitate organe ale corpului, tocmai de aceea are nevoie de suport pentru mentinerea unei stari optime de functionare).

Tocmai faptul ca silimarina face parte din grupa flavonoizilor (compusi cu actiune benefica asupra ficatului) a starnit interesul medicinei moderne. Substanta este un amestec alcatuit din 7 compusi importanti (cei mai multi flavonoizi):

• taxifolina (taxifolin);
• silicristina (silychristin);
• silidianina (silydianin);
• silibina A si B (silybin);
• izo-silibina A si B (iso-silybin).

Primele intrebuintari medicale ale armurariului au fost descoperite de grecii antici. A existat un medic pe nume Discorides, care a trait la Roma in timpul imparatului Nero, care recomanda aceasta planta pentru tratarea muscaturilor de sarpe. Pliniu cel Batran este cel care a facut insa legatura dintre armurariu si sistemul digestiv, recomandand sucul acestei plante pentru cei care au probleme cu vezica biliara. Utilizarea medicala a armurariului a ajuns si in Evul Mediu, in vreme ce, in Lumea Noua, nativii americani foloseau planta pentru a se trata de furunculi si alte afectiuni dermatologice.

Renumele silimarinei a ajuns pana in zilele noastre. Astazi se cunoaste faptul ca silimarina are numeroase beneficii pentru sanatatea noastra. Proprietatile antioxidante si antiinflamatorii fac ca silimarina sa fie recomandata pentru diferite afectiuni: biliare, renale, hepatice (hepatita, ciroza, icter). De asemenea, silimarina protejeaza hepatocitul (celula ficatului), pentru a evita patrunderea substantelor toxice provenite din alimentatie, alcool, medicamente puternice, muscaturi de sarpe, intepaturi de insecte, alcool si ciuperci otravitoare.

Surse de silimarina

Silimarina o gasesti in preparate farmaceutice (sub forma de extract lichid, tinctura sau capsule de silimarina cu continut standardizat, 120-140 miligrame silimarina per capsula). Avantajul acestor produse este acela ca ele contin doar compusul activ al plantei, fara alte substante care nu aduc nici un beneficiu sanatatii.